Componentele Unui Program C

Pagini: 1

# dYeZ
Administrator
Din: Alexandria
Postari: 40

Toate programele C au anumite componente si trasaturi comune. Ele contin una sau mai multe functii, fiecare din ele avand una sau mai multe instructiuni. In C o functie este o subrutina care poate fi apelata de alte parti ale programului. O instructiune specifica o actiune ce trebuie executat de program. Cu alte cuvinte,instructiunile sunt parti ale programului care executa anumite operatii si sunt continute in functii.
Toate instructiunile C se termina cu ";". C nu cunoaste sfarsitul liniei ca terminator. Aceasta inseamna ca nu exista constrangeri in ceea ce priveste pozitia unei instructiuni in linie. De asemenea,se pot plasa doua sau mai multe instructiuni pe o linie.
Cea mai simpla forma a unei functii C este urmatoare:

Code:

Code:

function_name ()
{

secventa instructiunilor

}

Unde:
- function_name = este numele functiei
- secventa instructiunilor = poate contine una sau mai multe instructiuni (tehnic, o functie poate sa nu contina nici o instructiune,dae acesta este un caz degenerativ)
* funtion_name poate fi compus din:
- litere mare ale alfabetului
- litere mici ale alfabetului
- cifre 0-9
- underscore
C este case-sensitive,ceea ce inseamna ca recunoaste diferentele dintre literele mari si literele mici. Astfel Func si func sunt nume diferite.
Desi un program C poate contine mai multe functii,singura functie care trebuie neaparat sa existe este functia main().
Functia main() este functia cu care incepe executia programului. Adica,atunci cand programul este lansat,el executa instructiunile din functia main() incepand cu prima instructiune ce urmeaza dupa paranteza acolada deschisa. Executia programului se termina cand cand este intalnita paranteza acolada inchisa
O alta componenta importanta a tuturor programelor C o constituie bibloteca de functii C, functii oe care programul dumneavoastra le poate utiliza. bibloteca de functii C contine functii caee executa operatii de intrare/iesire cu discul,manipularea sirurilor,matematica si altele. Avantajul mentinerii acestor functii intr-o bibloteca consta in marimea flexibilitati.
Una din cele mai folosite functii din bibloteca C este printf(). Ea este principala functie de iesire a limbajului C si cea mai simpla forma a sa este:

Code:

Code:

printf("sir de afisat");

printf() afiseaza pe ecran caracterele care sunt cuprinse intre ghilimele.(Ghilimelele nu sunt afisate pe ecran)
In C,unul sau mai multe caractere inchise intre ghilimele constituie un sir Sirul cuprins intre parantezele functiei printf() se numeste argument pentru printf().
Pentru a apela o functie, trebuie specificata numele ei,urmat de o pereche de paranteze rotunde care contine lista de argumente ce trebuie transferata functiei.Daca o functie nu are nici un argument,atunci perechea de paranteze va fi goala.Daca exista mai multe argumente,acestea trebuie separate prin virgule.
O alta componenta comuna celor mai multe programe C sunt fiserele header. In C,informatiile despre functiile din bibloteca standard se gasesc in diferite fisere furnizate impreuna cu compilatorul.Aceste fisere se recunosc usor,deoarece toate au extenisa .H
Compilatorul C foloseste aceste informatiile din aceste fisere pentru a manipula functiile din bibloteca. Aceste fisere pot fi adaugate programului folosind directiva procesor #include Directivele procesor nu sunt parti ale programului C, c mai curand instructiuni date de dumneavoastra compilatorului. Directiva #include instruieste preprocesorul sa citeasca fisere si sa il includa in program.
Cel mai cerut fiser header se numeste STDIO.H
Directiva urmatoare include acest fiser:

Code:

Code:

#include <stdio.h>

Numele fiserului poate fi scris cu litere mari sau mici dar folosirea literelor mici constituie metoda traditionala, STDIO.H contine printre altele,informatii cu privirea la functia printf
De notat ca in directiva #include nu se termina cu ; deoarece #include nu este cuvant cheie a limbajului C. In schimb #include este o instructiune catre compilatorul C.
Exemplele pe care le veti vede reflecta modul in care se scriu in mod normal programele C. Pozitionarea instructiunilor,functiilor si parantezelor este o decizie stilistica si nu una de programator :P

1. Deoarece toate programele C au anumite trasaturi comune,intelegera unui program va ajuta sa intelegeti multe altele. Unul din cele mai simple programe ce pot fi scrise in C este aratat mai jos:

Code:

Code:

#include <stdio.h>
main()
{
  printf("Aceste este un scurt program C");
}

Dupa compilare si executie,acest program afiseaza pe display(ecran) mesajul:
Acesta este un scurt program C
Desi contine numai cinci linii,el ilustreaza acele aspecte comune tuturor programelo C. Sa il examinam linie cu linie.Prima linie a programului este:

Code:

#include <stdio.h>

Ea face ca fiserul <stdio.h> sa fie citit de compilatorl C si sa fie inclus in program. Acest fisier contine informatii in ceea ce priveste prinf().

A doua linie:

main()

Defineste inceputul functiei main().Dupa cum am afirmat anterior,toate programele C trebuie sa o functie main() functie cu care incepe executia programului.Dupa main() urmeaza o paranteza acolada deschisa,care marcheaza inceputul declaratiilor si instructiunilor care formeaza functia.
Urmatoarea linie din program este:

Code:

printf("Acesta este un program C")

Ea este o instructiune C care apeleaza functia printf() din bibloteca standard,pentru a afisa pe ecran sirul de caractere cuprins intre ghilimele.Programul se termina la intalnirea parantezei acolade inchise.

2.Iata un alt program simplu:

Code:

Code:

#include <stdio.h>
main()
{
    printf("Acesta este");
    printf("un alt");
    printf("program C");
}

Acest program afiseaza pe ecran:

Acesta este un alt program C

Punctul cheie al acestui program este ca instructiunile sunt executate secvential,incepand cu paranteza acolada deschisa si terminand cu paranteza acolada inchisa.

_______________________________________
# dYeZ a trecut pe aici

Idu' meu este: s1k_xp

Pagini: 1

Mergi la